De ce bați clopotele, Mitică?

Mărgărit GROSU

Mitică era un om al străzii, venea în Cimitirul Dumbrava și bătea clopotele după terminarea slujbei de duminică, anunțând intrarea enoriașilor la morminte. Primea de la oameni de pomană și ajuta la curățenie prin cimitir. Se credea că există o bună colaborare între Mitică, preot și enoriași, numai că un cetățean era foarte nervos pe el. Îl deranja clopotul, bătăile sale îl trezeau din somn și el era ditamai colonelul de poliție. Într-o zi n-a mai îndurat. Și-a luat un băț și a plecat la cimitir. L-a prins pe Mitică și i-a tras o bătaie zdravănă să simtă și el cum este să deranjezi un om mare. Eram la poarta redacției și mă abordează un bărbat. Era supărat foc și mi-a relatat acest episod. L-am văzut și pe Mitică ieșind din cimitir, flagelat de colonel, care abia mai putea să respire. Era un băiat subțirel și abia se mai putea ține pe picioare după loviturile primite. Mi-a povestit totul cu lux de amănunte și era speriat , dar nu de bătaia primită, ci de răzbunarea colonelului, care era șef la Poliția din Buzău. Cel care m-a sesizat m-a rugat să redau incidentul în ziar. Să luăm atitudine, pentru că altfel nu se poate face nimic. Am scris un articol și a doua zi a apărut în ziarul ”Șansa Buzoiană” un text intitulat ” De ce bați clopotele, Mitică?”, în care prezentam pățania omului străzii. În aceeași zi m-a vizitat la redacție și autorul bătăii. Era șeful de la Municipiu, care se arăta preocupat de atâta tupeu pe un ziarist. Spunea că nu l-a bătut așa de tare, dar chiar că merita o asemenea corecție. Am lăsat la urmă ceea ce era mai important. Cel care m-a sesizat și era atât de marcat de drama prin care trece acel om al străzii, era un tânăr ofițer de poliție. Era Eduard Pistol, care nu și-a permis să tacă în fața unui abuz al șefului său. S-a petrecut în urmă cu mulți ani, când și eu și Pistol eram tineri și speram într-o societate mai bună. Eu încă mai sper!