Bobul mare, frățior! Bobul mare!

De la campania asta toți prietenii mei s-au dat loviți. Nu-i mai lasă șefii de partid să mai vorbească cu mine pentru că nu le împărtășesc doctrina, se plâng ei. Unul este liberal, altul țărănist, unul pemepist, altul userist și tot așa. Nici ăștia de la PLUS, Restart sau alte asemenea entități nu mai vorbesc cu mine de frica șefilor de partid. Prima dată, am crezut că stau la masă și mănâncă așa cum i-au învățat șefii, ca la armată, cu capul în pungă, vorba unui prieten de-al meu, care s-a dat și el lovit. Am constatat apoi că sunt toți flămânzi. Nu au primit nimic de la partid, sunt tot cu foamea-n gât, dar probabil că au în consemn să păzească steagul partidului. Acolo nu se mănâncă, nu se bea și nici nu se fumează. Ca pe Muntele Athos, în post și rugăciune. Mai târziu mi-am dat seama că ascund oarece secrete mari. Sondaje de opinie și alte aranjamente ce sunt ascunse de obicei de ochii presei. Numai că, ieri, am aflat că ei ascund de fapt secretul succesului în alegeri. O rețetă scumpă, cumpărată de la un arab ce a fost personalizată pentru fiecare. Ca o rețetă de făcut cozonaci, ceva mai sofisticată. Pui ingredientele, urmezi rețeta și iei votul. Așa se câștigă alegerile, le-a spus arabul și a plecat. Ăștia l-au crezut și de atunci s-a instaurat tăcerea la partide. Fiecare își vede de rețeta lui pe care o ține secretă. Să vedem ce cocoloș de voturi vor scoate la alegeri și pe urmă mai vorbim. Referitor la prietenii mei, nu am ce să le spun. Le urez succes! Aștept să treacă alegerile pentru a putea să ne mai întâlnim la o cafea și o vorbă bună.

Și nu uitați! Când luați pastilele pe pipăite, alegeți bobul mare!