S-a destupat ca prin minune țeava de la site. Era blocată și cu greu percepeam câteva sute de vizualizări pe zi. Acum contorul zbârnâie de parcă l-a uns cineva. Mii de vizualizări la fiecare ceas. Asta m-a încurajat să mai scriu câte ceva. Am văzut ieri o emisiune moderată de un coleg de breaslă la un post TV local. Nu-i dau numele și nici nu fac campanie electorală pentru că nu vreau. Era o dezbatere electorală și un candidat dintr-o zonă de munte a fost întrebat de ce nu vrea să construiască un pod în locul unei punți ancorată cu cabluri. A ocolit politicos răspunsul și acest lucru m-a mirat. În loc să se vaite că nu sunt bani, că investiția este prea scumpă, dar oamenii așteaptă de la Adam încoace un pod, candidatul a stăruit că trebuie reparată puntea. M-am întrebat de ce a spus așa ceva în plină campanie electorală. Răspunsul a venit pe parcursul emisiunii când același candidat lăuda frumusețea naturii din sătucul său. Dacă ar fi pod și asfalt în comuna sa, lucrurile s-ar schimba. Ar ajunge turistul cu mașina până în vârf de munte. Râul și lacurile ar fi pline de resturi și pet-uri, iar viața țăranilor ar deveni un calvar. Căruța cu cal va trebui înlocuită cu mașina pentru că zgârâie asfaltul, iar vacile vor avea interzis pe drum.
Nu ar fi mai bine ca turistul nostru, lacom de natură, de aer curat și de mișcare să plece la drum pe jos? Cu bicicleta sau la pas, așa cum făceau străbunii noștri? De ce să ducem asfaltul până la Focul Viu sau la Vulcanii Noroioși? Să vină orășeanul în buza focului, să-și bea petul de bere și apoi să-și golească mașina de gunoaiele strânse prin oraș? E mai bine și mai sănătos să vină pe jos, cu rucsacul în spate, cu strictul necesar să admire natura. Nu mecanizat.
Așadar, mai ușor cu progresul în zonele rurale, pentru că pierdem tot.