Citesc un articol, scris de un veteran coleg de breaslă, care lansează în dezbatere publică un subiect fierbinte. Nu mă așteptam la o logică frumoasă și m-a pierdut repede, încă de la primele rânduri. Nu intru în detalii asupra subiectului, pentru că am făcut eforturi mari, ca nu cumva să scriu ceva. Și asta, pentru că am un greu păcat, spun întotdeauna adevărul, iar acesta doare cel mai mult în anumite împrejurări tragice. Acum, chiar că nu mă pot abține, citind aberațiile colegului Călin. El vrea o lege care să protejeze o anumită categorie profesională. Eu vreau o lege care să protejeze toți cetățenii indiferent de vârstă, care să se aplice tuturor categoriilor profesionale. I-aș spune ” Legea Coldeo”, prin care toți cei care dețin funcții publice de conducere sau executive să nu consume droguri la muncă. Indiferent dacă sunt sintetice sau natural-extrase din plantele pământului. Orice urmă de consum trebuie sancționată prin desfacerea disciplinară a contractului de muncă a drogatului și îndepărtarea lui imediată din mediul pe care îl poate vicia. Sarcina testării personalului la consumul de droguri ar trebui să revină directorului, iar Poliția să intervină imediat, atunci când un angajat îl suspectează pe director drogat. Ar fi o lege simplă și ar elimina o parte din ura acumulată în societate, cum bine spune colegul meu de breaslă. Așadar, un nou slogan de campanie: ”Fără drogați în instituții publice!”
