Înainte vreme, cu mult mai devreme de era Ion Cristoiu, bătăliile se dădeau pe câmpul de luptă. Când și când, între grupuri, clanuri sau țări se ivea sămânță de gălceavă și ostașii plecau pe câmpul de bătălie să se răfuiască. Fiecare avea câte un scrib pe care îl folosea să consemneze faptele de vitejie pe câmpul de luptă. Pe atunci nu exista cenzură, ea era naturală. Scribul celor învinși nu scria nimic, dar nici nu era obligat să scrie pentru cei victorioși.
Astăzi, în era lui Ion Cristoiu, bătăliile între clanuri se dau în Parlament. Toți sunt bugetari și se războiesc când și când pentru privilegii. Scribii lor reprezintă trofeele și sunt singurii care pățesc ceva în caz că țin cu partea care nu câștigă. Chiar acum se dă o bătălie între clanuri în Parlament. Încă nu se știe cine va câștiga, dar scribii au și început să fie executați. Și de colo, și de colo, să fie mai rari.