Un copil din trei de la sate a picat Evaluarea Națională 2026. Și nu pentru că nu au învățat.
Sunt copii de 9 și 10 care intră în examen și au colaps. Anxietate, depresie, epuizare. La 14 ani.
Deputata Oana Matache acuză Ministerul Educației că are un consilier la 800 de copii și refuză să angajeze. „Răspunsul lor? NIMIC!”
Deputata Oana Matache:
”Am văzut rezultatele Evaluării Naționale 2026, dar dincolo de statistici reci, pe care de altfel o să vi le și prezint pentru context, sunt două aspecte care contribuie la rezultatul național tot mai slab:
- Marginalizarea cadrelor didactice de către acest sistem politic-administrativ care nu înțelege că este o crimă împotriva poporului român să sub-finanțeze educația
- Un fenomen alarmant care mie personal mi-a fost adus la cunoștință în ultimii 3 ani, de către părinți și cadre didactice: copiii de 9 și 10 în toți anii de Gimnaziu, bine-pregătiți, care la examen au un colaps; Copii cu anxietate, depresie și epuizare cronică.
Doar 79% dintre elevi au trecut examenul, față de 83,2% anul trecut. Iar în rural, un copil din trei a picat examenul.
Calitatea actului educațional a scăzut, aici merită o analiză separată. Dar un factor absolut esențial ca un copil să învețe este să aibă nevoile de bază îndeplinite, sănătate psiho-emoțională și bineînțeles un mediu educațional potrivit pentru studiu la școală și acasă.
Rămânem acum în zona sănătății psiho-emoționale a copiilor, despre care știm că sunt prinși în capcane tot mai mari: internet în exces și fără supraveghere, presiune să performeze școlar deși nu mai au echilibru interior, materii stufoase și neadaptate timpurilor pe care ei le trăiesc.
Datele sunt îngrijorătoare, iar România iese în evidență negativ în comparațiile internaționale:
Potrivit raportului UNICEF, aproape 33% dintre adolescenții români de 11-15 ani au raportat o dispoziție tristă de mai multe ori pe săptămână, față de o medie de 13% în cele 45 de țări incluse în studiul OMS, vorbim de 2,5 ori peste media internațională.
Corelația dintre dezechilibru psihologic și performanța la examen e bine documentată științific:
Meta-analizele arată că elevii cu anxietate de testare mai ridicată au performanțe mai slabe la examene, iar consensul general este că anxietatea interferează cu memoria de lucru, ceea ce duce la rezultate mai slabe. Memoria de lucru e exact resursa cognitivă necesară pentru rezolvarea de probleme, de aici legătura directă cu proba de matematică, unde s-a prăbușit numărul notelor bune.
Am abordat oficial Ministerul Educației, prin interpelare parlamentară. Răspunsul, pe scurt, e că ei sunt ok cu un consilier la peste 800 de copii, de peste trei ori mai mult decât standardul internațional recomandat.
Și ce mi-au spus în răspuns că vor face în acest sens? Într-un limbaj politicos și birocratic: NIMIC!
Suntem tot mai bine, nu?
Niciun angajament de creștere a numărului de posturi de consilier, nici măcar o măsură, niciun termen… absolut nimic.
„Într-o lume care arată radical diferit față de secolul XX, România continuă să evalueze copiii printr-un model construit pentru o altă realitate. La finalul gimnaziului, copiii sunt încă evaluați într-o logică foarte apropiată de cea de acum 50 de ani. Pentru generația părinților și bunicilor lor, acest tip de examen – „Treapta I” – a funcționat într-un anumit context istoric și social. Dar, între timp, lumea s-a schimbat fundamental: trăim în epoca inteligenței artificiale, a mașinilor autonome, a transformărilor rapide și a meseriilor care se reinventează permanent.
Studiile OECD și rezultatele PISA indică în mod explicit că sistemul educațional românesc nu mai răspunde nevoilor societății de astăzi. De aceea, întrebarea nu este dacă avem nevoie de evaluare, ci dacă evaluăm ceea ce contează cu adevărat pentru viitorul acestor copii.
La 14 ani, un copil poate avea aptitudini extraordinare de comunicare, creativitate, leadership, programare, design, rezolvare de probleme sau lucru în echipă. Poate avea autonomie, inteligență emoțională și capacitatea de a construi proiecte sau de a transfera ceea ce învață în contexte reale;
dar dintre cele mai mari pierderi ale acestui model este că mulți copii valoroși ajung, la 13-14 ani, să creadă că nu sunt „destul de buni” doar pentru că nu performează perfect într-un tip foarte îngust de evaluare. Unii adolescenți înfloresc academic mai devreme, alții mai târziu.
Un sistem sănătos nu confundă ritmurile diferite de dezvoltare cu lipsa de valoare sau de potențial și se preocupă de sănătatea psihică a copilului.”
Voi continua prin instrumente parlamentare până se va schimba ceva! Trebuie să schimbe!”