Premierul Marcel Ciolacu a aruncat în lupta electorală, încă de la început, cea mai feroce contramăsură de care dispune momentan, menită să blocheze primele atacuri la adresa sa. Cu Victor Ponta la butoane, pe scena de luptă media, premierul și-a asigurat scutul necesar împotriva adversarilor politici care s-au repezit să-l sfârtece. Pe lângă experiența sa politică, de premier și cea de luptător împotriva lui Băsescu și Iohannis, Victor Ponta mai are un avantaj. A fost victima unui sistem opresiv orchestrat de servicii. Din această postură Victor Ponta a fost iubit de presă.
Marea reformă s-a înțepenit
Cine îl cunoște pe Marcel Ciolacu știe că nu mustește în el ideologul reformator, pus pe făurirea unui stat modern. Suplu și frumos ca un flăcău harnic. Premierul nu și-ar fi creionat un astfel de program politic dacă nu ar fi fost silit de oamenii cei mari de la Centru. Să tai venituri și să crești taxele la populație și mediului de afaceri, este un lucru mare, dar cel mai greu este să tai pensiile speciale. Acolo este adevărata putere și s-a văzut în timp că ea nu iartă. Atunci, s-a întrebat Ciolacu, ca Ilie din Moromeții: De unde mai mult, dacă atâta e? Soluția a venit de la Victor Ponta. Lași statul gras și îi aduci venituri. De unde? E treabă de contabilitate, i-ar fi spus Victor Ponta. Din încasări din țări străine. Și uite așa, cu facturierul la brâu, Victor Ponta aduce ban pe ban la bugetul statului, astfel încât deficitul bugetar să fie mic. Foarte, foarte mic. Problemă rezolvată!