Mesajele transmise în campania electorală par a fi foarte importante pentru cei care aspiră la un fotoliu de primar. Imaginile par că trasmit cel mai bine o informație, o stare de spirit, un îndemn, o bucurie și de ce nu o dezamăgire. Nu vreau să analizez prea mult mesajele transmise de politicienii de pe plaja locală. Toma, prin mesajele sale, spune: Sunt aici, dar am treabă! Liberalii spun că vor să schimbe rapid ceva, dar nu spun ce. Ceilalți nu spun nimic.
La Capitală însă, unde candidează Gabriela Firea, mesajele sunt mult mai profesioniste. Într-o dinamică, ca și cum un desenator își aranjează schițele pentru un desen animat. Nu este greu să-ți dai seama de concepție, dar percepția pare eronată față de scopul dorit. Gabriela Firea arată proiectele, planșele, arată machetele, le explică inginerilor ce vrea să facă și brusc se cocoață pe un buldozer să-i arate mecanicului ce are de făcut. A dat cu bâta-n baltă, cum se spune, pentru că în imaginația mea o și vedeam pe Gabriela Firea cu bidineaua la zugrăvit.
Aceste mici erori fac diferența. Și nu îndemnul sau trădarea unui primar de sector. Data trecută, Gabriela Firea și-a rupt craca de sub picioare când s-a expus alături de echipa de campanie, și asta ca să fiu blând, pe centura ocolitoare a Bucureștiului. După un ocean de critici pe pagina de socializare a urmat votul. Dacă stătea într-un birou, la sfat cu bucureștenii, era primar și acum.