De la un timp, ca din senin, a început o competiție în presă între Stațiunea de Cercetare Legumicolă și Banca de Gene. Cercetătorii de la Stațiunea de Cercetare au început să se laude cu roșiile cu gust de copilărie, în timp ce colegii de la Banca de Gene se laudă cu usturoiul minune, descoperit de Costel Vânătorul în pădurea Crângului. Și unii și alții au scos de la naftalină soiuri de legume inventate de-a lungul timpului și certificate ca fiind de origine sănătoasă. Stațiunea de Cercetare a invitat chiar buzoienii, care să spună pe gustate, în fața camerelor de luat vederi, că roșiile produse aici au gustul de altădată. Dacă nu știi ce se ascunde în spatele acestei campanii de publicitate mascată, ai crede că așa este normal. Oamenii care lucrează în cele două instituții au dreptul să-și arate rezultatele muncii lor, și mai ales să se laude. Numai că adevărul este cu totul altul. Una din cele două instituții trebuie să piară. Adică să se desființeze și patrimoniul să fie preluat de Primăria Buzău. Stațiunea de Cercetare a mai rămas cu 160 de hectare. Puțin, am putea spune, pentru o echipă numeroasă de cercetători cu ambiții mari. Numai că terenul este râvnit pentru cu totul altceva. În niciun caz pentru cercetare. Dincolo, în Crâng, Banca de Gene nu are pământ. Nici măcar nu ar avea nevoie de așa ceva, dacă e să ne uităm la scopul pentru care a fost înființată. Așa că, atenția este îndreptată către Stațiunea de Cercetare care ocupă terenul unui viitor cartier rezidențial cu roșii, conopidă și ardei.