Nu era mai nimic de capul ei, ba, pot spune, că era ca vai de ea, și avea și cocoș acasă. Ba, și un puișor, de care trebuia să aibă grijă. Unde mai pui, că și comunitatea îi dăduse puișorii spre supraveghere. Găinușa a căzut în capcană. Era tare pofticioasă de fructe exotice. S-a înfruptat și s-a fript. Hultanul a dus-o chiar la șopron, în gura leului. Ieșea cam ciufulită, ori de cîte ori se întâlnea cu hultanul, dar se pare că îi cam plăcea. Se iubeau cu pasiune, spunea ea. Dragoste gheboasă! Lui nu-i era pe plac, dar avea alte foloase de pe urma ei. Gândul lui era tot la puișorii cei fragezi aflați în curtea găinii.
Pare o poveste slabă, pe care învățătoarele o spun elevilor la clasă. Despre hultanul cel rău și găinușa cea proastă. Se pare că nu-i așa!
În episodul următor:
Să vedem ce spune cocoșul!
PS: Cum striga găinușa din șopronul hultanului, de o auzea tot satul:
– Uliu. Uliu,uliu,…
REVENIM!