Flatulență de buticar

În noile vremuri trebuie să fii foarte atent când scrii de buticari. Despre cei care vindeau pâine din portbagaj sau pește din copaie pe marginea drumului din sat. Sau despre cei care și-au trăit tinerețea prin tarabele din Gorbaciov. După ce au pătruns prin sălile somptuoase de la Viena și au ascultat orchestra cu Mozart au devenit filosofi. S-au mai cazat și prin Dubai și astfel au căpătat deprinderi ”vorbiricești” de mari intelectuali. Sursa lor de venit este aceeași. Comerț la negru cît cuprinde, meșteri de cîrnați și semipreparate pe câmp, prin toate șoproanele, care nu au în dotare nici măcar apă curentă sau canalizare, vânzări contabilizate electronic în buclă sau alte țepe trase cetățenilor cinstiți. Pe mulți dintre ei îi cunosc de când își cărau marfa în traiste de rafie prin Dacii ruginite și se plângeau de furia autorităților. I-am crezut atunci, pentru că păreau chinuiți, chiar dacă privirea lor vicleană spunea altceva. Atunci aș fi putut scrie în titlu ”bășină de buticar”, acum nu se mai poate, sunt școliți!

Școliți în rău și îngâmfare, mândri că au corupt tot în jurul lor și siguri că doar ei pot supraviețui pe acest pământ. Ăștia-s buticarii de azi. Se uită prin tine când te întâlnește și își caută cu ochii eticheta tricoului să fie siguri că s-a văzut marca. Turează mașini scumpe pe care nu le-ar fi putut cumpăra nici dacă vindeau hamsii o mie de ani și intră în localuri de lux în care lasă, doar pentru micul dejun, leafa unui muncitor pe două-trei luni.

N-am timp, mă, n-am timp!, striga un buticar urcându-se în JEEP-ul său de cîteva sute de mii de dolari. L-am privit surprins de atâta aroganță. Doar ce mă muncisem să le arăt autorităților că el n-are apă curentă și canalizare. Are o adevărată industrie a cărnii pe care o înșiră prin toată țara, dar nu are dotările elementare autorizării unui asemenea complex. Probabil că a căzut la pace și merge și așa. E doar un exemplu din multe câte sunt în acest oraș și ne mai mirăm de evenimente. La ce să-l testezi pe drogat, dacă merge și așa. La ce bun să mai mergi în control dacă se poate funcționa și cu activitatea suspendată sau la ce bun să mai contabilizezi veniturile dacă se poate și în buclă? Răul făcut de acești buticari cu mașini scumpe și gaze la stomac este imens. Sunt și oameni de afaceri serioși. Opusul celui care ”n-are timp” este un altul, căruia autoritățile nu i-au dat aviz până nu și-a construit stație de epurare. El nu are mașini scumpe și nici nu a evoluat așa puternic, dar este cinstit.