Adevărata bătălie pentru Cotroceni se dă cu Iohannis

Premierul Marcel Ciolacu pare destul de optimist în lupta sa pentru Palatul Cotroceni. Pare cel mai îndreptățit să fie președintele României, după ce a urcat treptele politicii cu pași mici până la vârful partidului. Ceilalți candidați au răsărit peste noapte în politică și au fost numiți în funcții mari fără vreo abilitate politică. Mircea Geoană pare mai special, dar domnia-sa are un mare handicap. Nu are un partid mare care să-l susțină. De partea cealaltă, a dreptei, Nicolae Ciucă pare favorit. Are o carieră în spate de general, dar asta, într-un stat civilizat, ar fi o mare povară. Nu poți aduce în fruntea țării un militar. Seamănă a dictatură. Și nici țările NATO nu-și permit să susțină un militar, pentru că apar oarece probleme, oricât ar fi el de docil. La noi văd că merge. Nicolae Ciucă nu seamănă a dictator, dar ce ne facem cu acoliții săi? A rămas stingher George Simion. El vine din urmă cu cei mulți. Flămânzi și goi, puși pe scandal. Nu pot fi de luat în seamă, pentru că nu sunt organizați și se leapădă imediat de lider. Despre Elena Lasconi sau Ludovic Orban nici nu putem vorbi că ar putea intra în turul doi, și alții nu prea sunt.

Lasă bunelul, ia-te de Iohannis!

Marcel Ciolacu și-a început bine campania electorală. Este prezent peste tot și pare prezidențiabil. Are o echipă bună de comunicare și o bună prezență de spirit. Este bine informat și se apleacă către problemele de actualitate ivite sau concepute de echipa sa de campanie. Joacă însă la nivelul doi. Pe același palier cu bunelul. Ținta sa ar trebui să fie Iohannis, dacă vrea să stăpânească jocul. Nu interesează pe nimeni ce au făcut liberalii cât au fost la putere și nici USR-iștii. Pe oameni îi interesează ce va face Ciolacu dacă va fi președinte, mai bine decât a făcut Băsescu sau Iohannis. Pentru asta Marcel Ciolacu ar trebui să mai facă un pas pe treptele politicii. Și acolo, sus, să se simtă președinte. Dacă va reuși să urce și să privească în jur fără să-l apuce frica sau amețeala va reuși. Dacă nu, va pierde tot. Și asta, pentru că semnalul temerii sale îi va face pe cei din echipa sa să se orienteze rapid către altcineva, care nu are astfel de inhibiții.

Așadar, pentru prietenul meu: Lasă bunelul, ia-te de Iohannis!