O profesoară, rămasă fără catedră din cauza unor defecțiuni administrative, a fost interogată în direct, la botul calului, cum se mai spune, de către un echipaj de la Poliția Locală, chemat de urgență de Inspectorul Școlar șef, Daniela Palcău. Scena pare desprinsă din schițele lui Caragiale, acolo unde gardianul face dreptate la fața locului. Profesoara, disperată de situația sa financiară, cerea clemență unei inspectoare care nu a avut grijă de dosarul ei. Aceasta, la rândul ei, o acuza în fața polițiștilor locali că este hărțuită pe telefon și chiar a fost deranjată în birou de către profesoară. Când și când unul dintre polițiștii locali, cel rău, striga la doamna profesoară, care s-a așezat epuizată pe un scaun:
- Taci, să spună ea!
- Să arate telefonul cu mesajele, spunea profesoara. Nu i-am mai dat mesaj de trei ani!
- Uite, telefonul, acum trei ani am blocat-o, se apăra inspectoarea.
Ancheta a durat ceva vreme, pentru că ofițerii de la Poliția Locală doreau să scoată adevărul la lumină și le interoga metodic atât pe profesoara nemulțumită, dar și pe inspectoarea hărțuită.
- Am trei facultăți cu nota 10 la licență, spunea profesoara, în timp ce arăta diplomele oamenilor legii. Mi-au dat calificativ mic, ca să scape de mine.
- Să o dați afară! striga inspectoarea către ofițerii de la Poliția Locală. Numai că polițiștii nu se lăsau înduplecați să aplice o pedeapsă atât de dură pentru un cadru didactic, care nu prezenta niciun pericol public, iar instituția nu era nici moșia inspectoarei și nici cabinetul său privat. Au mai interogat, au mai negociat și nu mai știu ce s-a întâmplat, pentru că de atâta scârbă am părăsit eu instituția cu care altă dată mă mândream. Poate că am plecat și pentru faptul că l-am văzut pe Domn Popescu, Marele ”Spiru Haret”, care își admira în trecere corpul. Suplu, cu pantalonii lipiți pe picior, părea de scenă, numai că la mijlocel mai trebuie lucrat. Așa cum am spus, parcă m-a apucat așa o scârbă și am plecat!
