Ura dezlănțuită de primarul Buzăului, Constantin Toma, împotriva șefului său de partid, deputatul Marcel Ciolacu, pare de neînțeles în condițiile în care întreaga sa stare și existență politică i se datorează. Nici comportamentul său față de Lucian Romașcanu nu este de înțeles, în condițiile în care întreaga sa carieră civilă i se datorează familiei Romașcanu.
Rebeliunea primarului de Buzău, singurul din țară, a dus la demisia premierului Marcel Ciolacu, cu efecte dure asupra vieții politice și economice a întregii țări. Cursul a sărit peste pragul psihologic, iar bursa a închis pe roșu. Băncile nu mai împrumută statul, iar în instituțiile statului s-a instalat haosul. Și asta în condițiile în care premierul este acuzat că nu și-a făcut treaba și Crin Antonescu nu a intrat în turul final. Altă vină nu are în plan politic și putea trece liniștit peste acest eșec politic. Putea trece peste acest șoc dacă era încurajat de oamenii pe care i-a ajutat în viață și Toma este unul dintre aceștia.
Până să-și facă milă Marcel Ciolacu de el, Toma făcea temenele în fața avocatului Cucuruzac la fiecare început de săptămână. Era falit și avocatul îi administra rămășițele din averea sa, spulberată în urma deciziilor sale proaste. Societățile sale, cu care a fost înnobilat de un alt binefăcător, luate de la stat, au fost falimentate și avocatul era lichidatorul său. Nu avea prieteni și nici pentru presă nu mai prezenta vreun interes, pentru că era prea căzut. L-a ridicat din țărână Marcel Ciolacu cu mari riscuri pentru cariera sa politică, și nu i-a fost ușor.
M-am gândit, pentru început, că Toma este un actor jalnic într-o combinație politică regizată de la Centru cu acordul premierului. Un om serios nu ar fi acceptat un astfel de rol. Sursele mele mi-au comunicat că nu este vorba de așa ceva. Toma vrea toată puterea în PSD Buzău și de aceea îl atacă pe Marcel Ciolacu și toată conducerea partidului.
REVENIM!