Mai grași, mai flămânzi
Uitasem de molfangii și mă gândeam că am scăpat de ei de pe scena politică. Sunt grașii nesătui, aroganți și proști pe care doar destinul i-a adus în funcții publice. Destinul de a fi născuți într-o familie de comuniști cu funcții mari. Au părăsit părinții funcțiile publice din care s-au îmbogățit și au rămas ei. Copiii molfangii!
Învățați să nu dea examene, nici la barou și nici în funcții publice, molfangii cred că li se cuvine orice și tot omul de rând e obligat să muncească gratis pentru ei. Așa au fost învățați de părinții lor. Nu au emoții, nu empatizează, doar cer, că sunt mereu flămânzi. Nu le-a spus nimeni că sunt grași și hidoși, le place cum arată în slana lor. Mai grav este că nu putem scăpa nicicum de ei. Sunt ca gândacii de bucătărie. Nu au limite și nici rușine, sunt peste tot.
În politică devin șefi instantaneu, fără să demonstreze nimic, și se fac frați cu interlopii și pușcăriașii fără nicio reținere. Așa văd ei politica. Politica molfangiilor ocrotiți de interlopi.
Adevărul supără, dar trebuie spus, așa cum a supărat lucrarea intitulată ”Adevărul” expusă la Primăria Capitalei. Toți aruncau cu noroi și vorbe urâte în ea, dar era doar, adevărul.
Eu zic să-i îngrășăm pe Molfangii, poate pocnesc!