Pe strada Islazului, o stradă reabilitată și chiar modernizată încă din primul mandat al primarului Constantin Toma, se uscase un singur copac. Unul singur din cei câteva sute, plantați odată cu modernizarea străzii. Ceilalți au crescut mari și frumoși, dar acesta a avut ghinion. Angajații unei societăți care se ocupă cu demolările și săpăturile prin cimitire au tot parcat mașinile lângă el și au tot aruncat resturi toxice din construcții peste el și s-a uscat. La un moment dat a dispărut și vrejul uscat, astfel că spațiul în care a fost plantat a rămas gol. Mă obișnuisem cu pierderea și chiar mă gândeam că acolo nu va crește niciodată nimic, ținând cont de activitățile din vecinătatea lui. Numai că, minune! Săptămâna trecută, a venit o echipă de muncitori de la Urbis și a plantat un copac. Frumos și viguros! L-am botezat micuțul Toma și dacă va crește mare, sigur îi va eclipsa pe cei din jurul său. Atunci, după măreția sa, îi voi spune Toma sau copacul lui Toma. Astăzi, o cisternă cu apă de la Urbis Serv a oprit în fața micuțului Toma și un muncitor, înarmat cu un furtun, l-a udat. Să crească mare! Să vedem dacă meștereii, ce-și fac numărul zi de zi în mijlocul străzii, vor mai îndrăzni să calce peste micuțul Toma. Pe mine gestul primarului m-a impresionat profund, ca și pe întreaga comunitate. Micuțul Toma trebuie să crească mare și frumos, dar pentru acest lucru trebuie să fie îngrijit și ocrotit.
Vecinul său, al micuțului Toma, este deja condamnat. Dintr-o autoutilitară plină de gunoaie, abandonată la rădăcina sa de ani buni, se scurg săruri ce l-ar putea afecta. Anul acesta ar mai putea rămâne un loc gol, dacă autoritățle locale vor permite așa ceva.
