Am avut astăzi cea mai palpitantă zi din viața mea de ziarist. Vedeam că informațiile se tot legau și ajungeau către un ciumalău. Dar tot nu credeam și voiam să trăiesc fizic emoțiile într-o confruntare cu acest gândac de bucătărie. Și le-am trăit! Colosal! Nimic nu se compară cu munca de teren, cu munca de ziarist. Trăiești la maximum și îți aduci aminte că nu ai nimic să te protejeze, doar persoana ta. Nici măcar nu e lupta ta. Lupți pentru democrație, pentru cei îngenunchiați de oamenii puterii. Ești singur! Molfangii sunt mulți, sunt uniți și tot ceea ce vor, e să te distrugă. Să distrugă democrația. Te uiți la ei și par eleganți, spălați, educați, oameni. Ei bine, nu sunt. Molfangiii sunt Molfangiii. Nu au nimic comun cu democrația, cu legea sau cu bunul simț. Sunt ei, Molfangiii! Se simt puternici, chiar dacă șuncile îi fac să plângă dacă îi strângi nițel de sfârcuri, așa de alint și se smiorcăie, ca niște copii mici. În schimb amenință! Că-ți omoară copii, soția și toți apropiații tăi. Tocmesc sud-africani, ca mafioții!
Cum spuneam, am trăit să o văd și pe-asta!
Spuneați că Toma este dictator, că a îngrădit libertatea presei? Stați să vedeți de ce este în stare un pui de securist!